PR

PR, captatio benevolentiae

Propaganda: Orice formă de comunicare în sprijinul unor obiective naţionale în scopul influenţării opiniilor, emoţiilor, atitudinilor sau comportamentelor oricărui grup de oameni în beneficiul direct sau indirect al sponsorului acestei comunicări (definitie inclusa in “Doctrina pentru operaţii psihologice”, lucrare a forţelor armate ale SUA din 2003).

Propaganda sau in termeni actuali, Relatiile Publice isi au originea in Congregaţia pentru Răspândirea Credinţei (lat. Congregatio de Propaganda Fide, 1622) cand Biserica Catolica infiintat aceasta “institutie” cu scopul de a coordona actiunile misionarilor in drumul lor spre implementarea sau mai frumos spus propovaduirea religiei catolice pe taramaurile pagane ale Americii Centrale, Americii de Sud, Chinei, Indiei, Japoniei, Filipine si multe altele (Wiki).

Asta spune Wiki, si ii cred pe cuvant. PR-ul modern nu este altceva decat propaganda “rea” si “urata” care si-a gasit sfarsitul  pe bratele parintelui PR-ului de astazi sau “neo-propagandei”, Edward Bernays , nepotul domnului Sigmund Freud.

Astfel el a reusit sa transforme Propaganda lui Goebbels in PR-ul american (a fost tot e chestie de propaganda sau mai precis cum spunem noi astazi un re-branding).

Edward Bernays a reusit sa  transpuna ceea ce unchiul sau, S. Freud descrisese in lucrarile sale, in realitate. Astfel prin “campaniile” sale de PR,  Bernays reusea printre altele sa schimbe presedintele ales in mod democratic al Guatemalei, proliferand zvonuri in presa americana cum ca acesta din urma ar fi un propovaduitor al comunismului si toate astea Bernays le facea in favoarae United Fruit Co. (vezi scandalul Banana Republic).

Tot Bernays a adus printre femei fumatul, acesta fiind considerat un obicei  tabu in randul femeilor din America anilor `20, la o parada de amploare din centrul New York-ului Bernays a adus mai multe modele, imbracate “adecvat”, intre timp a emis un comunicat de presa in care anunta ca femeile vor marsalui la New York pentru drepturile lor aprinzand “tortele libertatii” – vezi Statuia Libertatii si torta  ei – astfel simbolistica aceasta a fost transferata de Barneys in realitatea imediata, zeci de fotografi s-au inghesuit sa pozeze modelele lui Bernays care isi aprindeau tigari Lucky Strike, pentru ca mai apoi sa titreze in ziare :”Un grup de fete trag din tigari ca un gest de manifestare a libertatii!” (toata aceasta actiune in beneficiul America Tobbaco Company care realizase ca pierde peste 50% din piata din cauza tabu-ului instituit la nivel psihologic in randul femeilor cu privire la tigari).

Sunt doar doua exemple, dar Edward Bernays a avut clienti de la Presedintia USA, Guvern si toate coroporatiile pe care le vedem acum in plina glorie. Cel mai important lucru pe care vreau sa il subliniez la Edward Bernays este acela ca el nu a reusit sa vanda…el a aplicat tehnici de propaganda, tehnici psiho-sociale, comportamentale etc. pentru a crea concepte, a introduce noi pattern-uri la nivelul inconstientului colectiv; a impamantenit obiceiuri la nivelul unei natiuni (vezi “bacon and eggs breakfast” al americanilor), a manipulat masele, a schimbat obiceiurile comportamentale ale unei natiuni sau a mai multora si a pus bazele a ceea ce numim noi astazi consumism.

Nu intentionez sa elogiez pe Edward Beranays in acest articol, am vrut doar sa fac o scurta introducere a ceea ce este pr-ul astazi…sau ar tebui sa fie: pr-ul NU este advertising, advertising-ul sau publicitatea este una din uneltele pr-ului, este adiacenta acestuia, este un adjuvant.

Revenind mai aproape de oile noatre, pe plaiurile mioritice pr-ul nu este inca un concept pe care sa il poata dezvolta si aplica multi, pana acum ceva timp nu le era cunoscut multora care activau in domeniu, din pacate.

Puternice actiuni de pr nu prea am ce sa enumar, poate s-a aplicat cu succes in campania din 2000, cand datorita unei actiuni de PR bine instrumentata de prof. Bogdan Teodorescu, Emil Constantinescu resusea sa preia presedintia Romaniei – asta ar fi una notabila si realizata de noi.  Bine-nteles actiuni de pr am avut si pana in ’89 cand propaganda functiona foarte bine, si la revolutie cand propaganda celorlalti a functionat mai bine si dupa ’90 dar toate au fost instrumentate de altii si nu de noi (in comert de pr-ul corporatiilor straine, in politca de pr-ul serviciilor straine, vezi revolutia).

Actiunile de “intoxicare” cum le numesc multi astazi, la nivel mediatic in spectrul politicii sunt tot incercari de actiuni pr-istice, multe dintre ele stangace pentru ca “coordonatorii” campaniilor de astazi nu au nici cel mai mic contact cu realitatea, nu au habar cum gandesc oamenii din diferite medii si nu prea urmaresc valorile pe care si le asuma fiecare dintre noi pentru a “lucra” la dezvoltarea sau eradicarea acestora si inlocuirea cu unele noi (manipulare). Cati dintre ei il citesc pe Freud sau Jung pentru a putea activa in domeniul pr-ului? sau altfel spus cati dintre ei ii si inteleg? Sunt foarte putini si de asta imaginea oamenilor politici de la noi arata atat de depravant iar partidele sustin afon ideologii pierdute in negura timpului. De-asta orice idiot poate sa apara la tv si sa sutina candidatul sau fara sa stie sa vorbeasca romaneste corect (goagal.ro)

Si ce este mai grav, pentru ca nu sunt oameni de pr (si aici nu ma refer neaparat  la unii care sa ii semene lui Edward Bernays, pentru ca tehnicile sale pot fi folosite si in scopuri de manipulare pozitiva, de dezvoltare de concepte si valori care sa fie in beneficiul multora, cum si el admitea intr-una din lucrarile sale) nu avem nici media de calitate, nici muzica de calitate, nici divertisment de calitate. Pentru ca am importat pr-ul american intr-o tara al carei popor nu a avut nimic in comun cu constiinta poporului american (poate doar a existat dorinta de a sarii americanii pe noi ca in bratele unei doamne de moravuri usoare, dar altceva nimic) cu tipologia de gandire a unui american etc. Aici a fost marea greseala iar pr-ul american (cu formate de emisiuni americane, cu campanii politice in stil american, cu vanzarile in stil american and so on) nu a facut altceva decat sa debusoleze o scara de valori oricum prea putin existenta si preluata totusi din vechiul sistem comunist. Asa am ajuns sa promovam curve minore in ziare nationale pe post de nimic, pentru ca promovarea lor nu are o finalitate, ci doar aratatul tatelor care spera sa vanda (Libertatea, Click) si vinde pentru ca muncitorii de pe marginea santului nu au avut de unde sa preia o scara de valori. Foarte grav este ca la tatele din ziare nu exista alternativa pentru cei care nu stam pe marginea santului… .

A indobitocii un popor…poate sa fie si asta o actiune de pr dar ma rog sa nu fie una instrumentata de ai nostrii, cu toate ca ne-a stat mereu in caracter sa ne “taiem singuri craca de sub picioare” sau mai tragic sa “o facem cu mana noastra”…dreapta. Va urma…